Hamburgerul este cald, gustos, consistent, puțin zemos, moale și bine-mirositor. De acord, nu o fi cea mai ”healthy” masă cu putință, dar este atât de bun! Un scriitor american spune că hamburgerul o personifică pe Bunica din povești care își hrănește nepoții.
Chifteaua, fără îndoială, este esențială pentru hamburger. Ca să savurezi chifteaua, sosurile, maioneza sau muștarul, salata sau castraveciorul, câțiva cartofi sau chiar o felie de ”cheese” sunt mereu de ajutor, după cum gândește bucătarul. Dar toate acestea nu s-ar putea constitui într-un hamburger adevărat și întreaga lui poveste nu s-ar putea împlini fără pâinea potrivită.
Pâinea este pentru hamburger la fel de importantă ca și chifteaua. Poți avea o chiftea genială, dacă o acoperi cu o pâine mediocră, ai ratat totul. Anume concepută ca să fie parte a unei experiențe totale alături de chiftea și celelalte, pâinii trebuie să i se acorde o atenție specială când vrem să facem un hamburger de calitate. » Read more
Puține produse culinare au un nume mai înșelător decât ”vol au vent”. Numele sugerează ceva rarefiat, aproape inefabil, de parcă am fi în domeniul senzațiilor certe, dar greu de prins în cuvinte. În realitate, ”vol au vent” este o patiserie care așteaptă să fie umplută cu inspirația și creativitatea bucătarului.
”Vol au vent” se servește, în Franța, fie ce aperitiv, fie ca snack, dat fiind cel mai frecvent se umple fie cu carne de pui, fie cu pește. În Belgia, însă, ”vol au vent” este fel principal, umplându-se cu ceva mult mai elaborat – adesea cu un amestec de carne de pui, ori carne tocată și ciuperci. În Spania, ”vol au vent” se servște fie ca aperitiv, fie ca ”one bite”, la recepții.
Peste tot, însă, ”vol au vent” se poate servi și ca garnitură pentru o friptură, caz în care este umplut cu orez sau cu ciuperci, ori, dacă bucătarul are suficientă îndemânare, cu o carne perfect complementară cu carnea principală. În multe cazuri, vol au vent se asociază cu sosuri măiastre, de smântână, de beșamel sau de nantua. Nu în ultimul rând, se poate pregăti și un vol au vent dulce, fiind umplut cu gemuri, de pildă. » Read more
De ce credeți că fiecare zi de naștere, fiecare nuntă, fiecare celebrare se încheie cu un mic ritual al tortului? Cum de considerăm că momentul aducerii tortului, cu sau fără lumânări, cu sau fără cântece, pe întuneric sau pe lumină, este punctul maxim al oricărei sărbători?
Desigur, nu pentru că orice masă se încheie cu un desert, ci pentru că orice ocazie specială se încheie cu statornicirea unei amintiri. Tortul este ca blitzul aparatului de fotografiat – momentul apariției sale fixează întregul eveniment în memoria afectivă a tuturor participanților.
Se poate spune că tortul este atât de special pentru că noi, cei care ne strângem în jurul lui, îl încărcăm cu emoțiile noastre. Nu este chiar așa. În orice meniu festiv, tortul rămâne regele. Un tort bun cere un cofetar deopotrivă inteligent și sensibil. Sunt mii de torturi pe lume, așa cum sunt mii de amintiri. Am găsit pentru dumneavoastră tortul cel mai potrivit clipelor speciale de viață. » Read more
Spuneam în postarea dedicată trendurilor culinare ale anului 2017 că bucătăria americană va deveni din ce în ce mai influentă în cooking-ul mondial.
Clienții industriei de food vor căuta tot mai multe produse dezvoltate în bucătăria americană. Probabil că succesul în uimitoarea creștere a bagel-ului în România este parte a acestui trend. Dar, poate, succesul bagel-ului la noi mai are un sens: acela al unei întoarceri acasă…
Chiar dacă americanii l-au făcut celebru, bagel-ul este o creație central-est-europeană. Provine din bucătăria evreilor ashkenazi, trăitori în mari comunități în spațiul Europei Răsăritene de mai bine de o mie de ani.
Legenda spune că primul bagel a fost creat în 1683, de un brutar evreu vienez, pentru a mulțumi astfel Regelui polon Ioan al III-le Sobiețki, care a salvat în acel an Viena de turci. Acest bucătar s-a gândit să ofere regelui salvator un fel de pâine specific evreiască (aluat fiert și apoi copt), dar rulată astfel încât să semene cu o scăriță de șa (în germană, scăriței i se spunea ”beugel”).
Nu se știe precis cum și când a ajuns bagelul în America (foarte probabil, odată cu unul dintre primele valuri de emigrație evreiască peste Ocean), dar este sigur că, în 1900, la New York, existau deja 70 de producători de bagel. Este important de spus că bagelul a pătruns cam în același timp și în Canada – astăzi, orașe precum Toronto, dar mai ales Montreal sunt faimoase pentru brutăriile care fac bagel.
Și, dacă credeați până acum că un bagel e ceva banal, lipsit de importanță și de istorie, mă tem că vă înșelați. Există chiar o foarte interesantă carte dedicată bagel-ului, intitulată ”The Bagel: the Surprising History of a Modest Bread” de Maria Balinska – cei curioși o pot oricând comanda de pe Amazon și vor afla acolo o grămadă de lucruri neașteptate. » Read more
O ceașcă de cafea fierbinte sau de cacao cu lapte sau de ceai nu pot să transforme frigul de afară în bucurie deplină decât dacă au alături un donut!
Spuneam săptămâna trecută că în 2017 ne așteptăm ca bucătăria americană să fie unul dintre trend-setter-ii pentru gătitul global. N-ar fi o noutate. În timp, bucătăria americană a mai impus produse și stiluri culinare care au devenit internaționale. La începutul anilor 1950, două rețele americane de distribuție, Dunkin’ Donuts și Krispy Kreme, au impus gustului universal donut-urile.
Astăzi, producția și consumul de donut au devenit atât de populare, încât proveninența lor americană mai este cunoscută doar de amatorii de filme de cinematecă (filmele acelea în care donut-ul este patiseria preferată a polițiștilor aflați la datorie). Fapt este că toată lumea face și consumă donut. În România, primele donut-uri au fost întâmpinate cu binecunoscuta semeție locală: ”Sunt gogoși! Păi, noi facem gogoși de când ne știm!”.
Donut-urile sunt și nu sunt gogoși. Sunt gogoși pentru că, la bază, stă aluatul prăjit. Sunt însă mai mult decât gogoși pentru că bucătarul dă o atenție deosebită formei perfect circulare, prezentării produsului și mai ales umpluturii și garnisirii sale. Gogoașa este ceva întâmplător/improvizat; donut-ul este gogoașa făcută cu grijă, de nu chiar cu măiestrie. Preocuparea pentru umplutură și garnisire nu este deloc superficială, ba chiar dă identitatea și în cele din urmă succesul produsului. » Read more
La început de 2017, cu o rețea tot mai largă și solicitări tot mai diverse, Patiline analizează trendurile de consum ale anului care abia începe. Cum analiza noastră este vastă, vă oferim doar câteva dintre concluzii, reamintindu-vă că suntem ceea ce mâncăm, așa că puteți să priviți la aceste trenduri ca într-o oglindă:
1. Gluten-fobia nu dă semne să scadă, așa că ne așteptăm să se ceară tot mai multă mâncare fără gluten. Deci, vor merge bine produsele cu fructe, legume, carne de pui sau pește.
2. Va crește interesul cosumatorului pentru etichetă. Tot mai mulți oameni vor fi interesați să știe ce anume conține produsul alimentar pe care îl cumpără și vor evita produsele cu ingrediente artificiale.
3. Vor exploda în farfurii culorile! A venit vremea violetului, a verdelui crud, a albastrului senin sau profund și, în general, a culorilor neașteptate pentru anumite produse pe care toată lumea le știe, firesc, având o anumită culoare. Produsele alimentare care vor avea culori neobișnuite, dar plăcute, vesele, expresive, vor avea căutare. Provocarea producătorilor va fi aceea de a obține aceste culori din ingrediente naturale (vezi trendul de mai sus).
Se spune că macaronii au salvat vieți! În 1792, două călugărițe carmelite alungate din mănăstirea lor de furia Revoluției Franceze au găsit adăpost în casa unui medic din Nancy în schimbul promisiunii că îi vor găti de câte ori va vrea un desert special, după o rețetă știută doar în mănăstire: macaroni.
Poate că e adevărat, poate că nu, dar nimeni nu poate contesta că macaronii sunt unul dintre cele mai de succes deserturi din lume! Nici un desert nu arată la suprafață atît de simplu și este, în interior, atît de sofisticat! Nici un desert nu sintetizează o personalitate atît de complexă într-o cantitate atît de mică!
Puțin crocant în exterior și cremos în interior, macaronul oferă o experință specială a texturii. Imediat sub stratul crocant, textura devine tot mai cremoasă, într-un ”degradé” de o finețe nemaipomenită, ceea ce provoacă o splendidă evoluție a gustului. Apoi, aroma sa evoluează, cumva, invers proporțională: cu cât te apropii de stratul cremos, cu atît aroma devine mai puternică. » Read more
Bucuria cu care vedem cum clienții noștri savurează produsele prêt-à-manger din portofoliul nostru este egalată numai de satisfacția pe care o simțim văzând cât de utile vă sunt sugestiile noastre când gătiți chiar dumneavoastră! Suntem deopotrivă statornici furnizori spre deliciul consumatorilor direcți, dar și aliații de nădejde ai chef-ilor bucătari. Suntem mândri să sprijinim creativitatea, originalitatea și continua perfecționare a chef-ilor!
Între fondurile noastre de gătit, sosul de trufe rtu, 100% natural, este cu adevărat special. Trufele, cum se știe, sunt ciuperci care se dezvoltă pe rădăcinile diferitelor specii de arbori, din această simbioză rezultând arome, culori, gusturi și texturi diferite.
Sunt greu de găsit și de aceea destul de scumpe. Acum 200 de ani, faimosul gourmet Brillat-Savarin numea trufele, ”diamantele bucătăriei” se referea la prețul lor, la raritatea lor, dar mai ales la efectul pe care îl pot avea dacă sunt subtil drămuite în mâncare – ca diamantul rarisim în pandantul unui inel măiastru lucrat!
Derivat din baclavaua turcească, ștrudelul a apărut în Austria, mai întâi la curtea Mariei Antoaneta de Habsburg (sec. al XVIII-lea) și, apoi, a intrat cu mare succes ”în piață”, cum ar spune corporatiștii de astăzi. Nu știm dacă rădăcinile sale turcești sau pur și simplu faptul că este un desert ingenios, fin și consistent i-au asigurat succesul și la Est de Austria. În orice caz, în afara Austriei, nu veți găsi o altă piață mai doritoare de ștrudel decât cea românească. Am adoptat ștrudelul cu totul și ne bucurăm de el, acum, în mai multe variante.
Conceptul ștrudelului, desigur, este același: mai multe foi de plăcintă foarte fină, în general parfumate cu scorțișoară, care învelesc cu totul, ca un rulou, un amestec dulce. Deși cel mai cunoscut ștrudel este cel cu mere, trebuie spus că, încă de la început, ștudelul a permis și ba chiar a cerut chefilor să inventeze amestecuri interioare. Astfel, ștrudelul a devenit un desert care cere creativitate, un desert care invită pe fiecare chef care îl gătește să spună ce are de spus din punct de vedere culinar. » Read more
E frig! Și va fi și mai frig. În plus, străzile și magazinele vor deveni încă și mai aglomerate. În aceste condiții, un dejun sau o cină nu se mai pot încheia lejer, cu un desert care oferă o mică plăcere de moment. Este nevoie de deserturi care lasă amintiri consistente. Cum spun naturiștii, o cere corpul. Ascultați-vă corpul – iată un sfat înțelept!
Iar corpul dumneavoastră vă va spune că a venit vremea deserturilor substanțiale. Tortul ”Rocky Road” din oferta noastră, cu blat de ciocolată umplut cu ganache de ciocolată și decorat cu nuci pecan și bezele este exact ceea ce trebuie unui organism care consumă mai multe calorii într-o lume tot mai înfrigurată și tot mai aglomerată. » Read more
