Uneori, ne exprimăm entuziasmul în fața splendorilor din jur spunând, copilărește, că am vrea să le mâncăm. Un copil drăgălaș, un animăluț simpatic, o culoare dintr-un colț de natură – ah, le iubești pe loc atât de tare încât… le-ai mânca.
Ei bine, v-ați gândit vreodată cum ar fi să gustați un răsărit de soare? Închideți ochii și imaginați-vă: sunteți pe o plajă perfectă și liniștită, pe o insulă care este un paradis al fructelor exotice și aveți în față un răsărit de soare care cuprinde cu toată lumina lui lină orizontul clar și oceanul de culoarea topazului…
Simțiți gustul acestei experiențe? Dacă da, înseamnă tocmai ați gustat minidesertul ”Sunshine” din portofoliul nostru, adică un produs care aduce împreună fructe exotice și o rază de soare, relaxarea plajei cu nisipul cel mai fin din lume și sentimentul frumuseții liniștite.
Minidesertul ”Sunshine” este un vis la îndemâna dumneavoastră!
Una dintre cele mai frumoase experiențe omenești este zâmbetul. O experiență subtilă, dar cu un impact sufletesc major. Ne plac oamenii care ne zâmbesc, după cum și noi producem plăcere și bucurie celor cărora le zâmbim.
Când zâmbetul apare între noi, lumea toată e mai frumoasă. Iar fața cea mai frumoasă a lumii este tocmai aceea care ne face să zâmbim. Nu-i de mirare, așadar, că, printre semnele cele mai simpatice create vreodată de om, se găsește universalul ”smileyface”. Nimic mai simplu: un cerc și cîteva linii curbate în interiorul său, care pot fi desenate de oricine și aduc zâmbetul pe fața oricui.
O delicioasă cremă de lămâie, cuprinsă într-un biscuit crocant, ganache de ciocolată albă încununat cu cel mai frumos decor din ciocolată – da, un ”smiley face” 🙂
Un mini desert care ne spune că zâmbetul ne este mereu la îndemână și că suntem, unii pentru alții, la doar un zâmbet distanță. Un minidesert care înveselește pe oricine nu doar prin inspiratul lui design, ci și prin gustul său… vesel.
Rostul mini-deserturilor, ca și al oricăror produse ”one bite”, este acela de întreține o bună dispoziție de conversație, de a favoriza deschiderea spre socializare. Folosite mult în cadrul recepțiilor sau cocktailurilor, minideserturile pot fi servite rapid, în prezentări simpatice și creative.
De asemenea, pot fi consumate fără o logistică elaborată, astfel încât întrețin fluxul conversației.
Pe de altă parte, buna dispoziție a consumatorilor este potențată de gustul acestui gen de produse. Culorile atractive și formele sugestive ale mini-deserturilor noastre sunt perfect dublate de un gust de neuitat. Experiența este deplină și, vă avertizăm, se rezistă greu tentației unui al doilea minidesert.
Știm că cel mai mare succes îl au mini-deserturile care conving imediat, de la prima vedere și prima gustare, prin rafinament și elaborare. Minidesertul Milky Day este un adevărat exemplu de excelență în gama sa.
Produs fin din ciocolată, cu decor din cremă de lapte si pe deasupra alte trei tipuri de ciocolată, Milky Day te face să simți dintr-o singură și delicioasă mușcătură ceva cu totul special: ce-ar fi dacă întreaga Cale Lactee ar fi învelită în cea mai fină ciocolată, iar tu ai putea să îi simți splendoarea și misterul dintr-o singură înghițitură?
Paștele evreiesc sărbătorește ieșirea poporului israelit din robia egipteană. Cum Faraonul nu dorea să elibereze pe evrei, Dumnezeu a dat 10 nenorociri Egiptului. Ultima, și cea mai cumplită, a însemnat moartea într-o sigură noapte a tuturor primilor născuți din toate familiile pe pe teritoriul Egiptului.
Îngerii au șoptit evreilor să marcheze pragurile caselor lor cu sânge de miel pentru ca, în teribila noapte, Spiritul morții să știe să ocolească acea casă. După această nenorocire cumplită, evreilor li s-a permis să plece spre libertate. De atunci, cea mai importantă jertfă pe care evreii o aduceau în Templu era un miel, pentru iertarea păcatelor.
Când, o mie de ani după episodul ieșirii evreilor din robia egipteană, Ioan Botezătorul l-a văzut pentru prima dată pe Iisus Christos, fără să aibă habar cine este (l-a văzut mergând printre oamenii adunați pe malul Iordanului), a exclamat: ”Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!”.
Iar Iisus Hristos a fost răstignit și a înviat la Ierusalim, în perioada Paștelui evreiesc.
Simbolistica mielului de Paști este foarte puternică și foarte frumoasă. Sigur că există o legătură între ciclul natural de înmulțire al oilor și Paște, dar cea mai puternică legătură pe care a păstrat-o civilizația noastră creștină este cea simbolică. Mielul este simbolul curățeniei și al inocenței care ia asupra ei păcatele noastre și moare pentru noi. Mâncând miel în aceste zile, ne facem părtași ai marii tradiții a Paștelui creștin și primim jertfa pe care Iisus Hristos a făcut-o pentru noi.
Ca orice piață vie, sănătoasă, piața românescă de food este puternic determinată cultural. În această perioadă a anului, cererea de produse alimentare de post explodează pur și simplu. Postul este o tradiție ortodoxă tot mai respectată în România nu doar din convingere religioasă – în ultimi ani, tot mai mulți oameni spun că țin post pentru că pur și simplu le face bine. După ce, pe parcursul iernii, alimentația a fost grea, cu multă carne, grăsimi animale și brânzeturi, ieșirea în primăvară are nevoie de o cură lejeră, bazată pe legume și fructe.
Ciabatta cu măsline verzi vine din Italia și este o excelentă gustare de ora 11 sau de ora 17. Aromele ei mediteraneene aduc un sentiment solar, de deschidere și de împrimăvărare.
Plăcinta cu mere este o excelentă soluție ca desert de post sau gustare. După cum se știe, majoritatea deserturilor conțin unt sau ou. Poate că cel mai dificil moment al unei mese de post este găsirea desertului adecvat. » Read more
Cehov spunea că buna-creștere nu înseamnă să ai grijă să nu pătezi fața de masă cu sosul din farfurie, ci să ai grijă să nu observi când cineva pătează fața de masă cu sosul din farfurie. Bun, de acord! Dar nu scrie nicăieri că buna-creștere înseamnă să nu observi cum e sosul din farfurie. Dimpotrivă! Buna-creștere și anume civilizație culinară presupune capacitatea de a simți imediat sosul în orice mâncare. Ah, câtă plăcere, ce voluptate, ce încântare să vezi, să guști, să simți sosulpotrivit la ce ai în farfurie!
Pentru cei mai rafinați chefi, sosul deserturilor reprezintă o probă de înaltă măiestrie. Sosul care acompaniază o prăjitură, o felie de tort sau o cupă de înghețată reprezintă, cum se spune ”the touch of art”. Sosulstimulează imaginația consumatorului, întregește produsul și, mai mult decât orice, exprimă personalitatea și viziunea chefului. Sosul este adevărata semnătură a creatorului!
Pe de o parte, culoarea sosuluieste esențială. Asortată culorii desertului, culoarea sosului trebuie nu doar să indice o armonie cromatică, ci și o complementaritate gustativă. Culoarea sosului care, de preferat, evocă un anume fruct, trebuie să se potrivească cu desertul pe care îl mângâie fin. Dar dincolo de aparențe contează esența. » Read more
Credem că a sosit vremea să dăm un răspuns definitiv coloranților, potențatorilor și, în general, ”chimicalelor” care înlocuiesc fructele în prăjituri. Știm toți: miroase a zmeură, are gust de zmeură, dar nu este zmeură – este un E dintre acelea… Este timpul să folosim exact ceea ce avem nevoie și nu înlocuitori.
Unul dintre cele mai de success produse din portofoliul nostru este piureul de fructe. Ne bucură mult răspunsul entuziasmat al clienților noștri cărora le-am pus la dispoziție, de fapt, o vastă livadă. Da, ați citit bine: li-va-dă! Propunerea noastră de piure de fructe are mare succes pentru că aduce la îndemâna chefilor fructe cât se poate de naturale, gata de folosit în cele mai variate rețete.
Căci aceste piureuri de fructe sunt indispensabile celor care au nevoie de fructe tot timpul anului, de câte ori fac prăjituri. Acestea rețin tot sucul și o mare proporție din fibrele naturale ale fructului. Producătorul francez ale cărui piureuri de fructe vi le sugerăm, a dezvoltat în timp și cu minuție, producția de piureuri într-o adevărată artă. Fructele sunt recoltate manual, la vremea maturității propice culesului de pe plantațiile proprii din Franța sau Maroc.
Apoi, sunt selecționate atent, iar metoda de fabricare a piureului este anume gândită pentru a păstra prospețimea, savoarea și proprietățile nutritive ale fructului. Rezultatul este un piure care conține 90% fruct (restul de 10% reprezentându-l zahărul cristalizat produs din sfeclă de zahăr cultivată și ea în plantații proprii) sau chiar 100% fruct. Pur și simplu nu există aromatizatori, coloranți, potențatori de gust sau conservanți.
Aceste piureuri oferă imediat o mulțime de avantaje cofetarilor: sunt practice și mereu la îndemână, poartă prospețimea în ele, reduc timpul de preparare și susțin o calitate constantă pe tot parcursul anului, indiferent dacă suntem ori nu în sezonul specific fructului respectiv. Dar, credem noi, cel mai important avantaj este că oferă posibilitatea unei prăjituri complet emancipată de ”chimicale”!
Gama piureurilor noastre este largă: zmeură (90% fruct), lămâie (100% fruct), cocos (90% fruct), căpșuni (90% fruct), mango alfonso (100% fruct), fructe de pădure (90% fruct), fructul pasiunii (90% fruct) samd. Cum ziceam, cea mai vastă livadă este la dispoziția dumneavoastră…
Sorbet sau șerbet? Iată una dintre cele mai amuzante confuzii din lumea deserturilor. Chefii faimoși au, toți, o oarecare aplecare spre un fel de filosofie culinară și nu există filosofie fără să despici un concept în patru, în opt, în câte se poate. Să urmaresti părerile despre diferențele dintre sorbet și șerbet este o plăcută și instructivă activitate pentru oricine are de pierdut câteva minute.
Se observă imediat mai multe școli de gândire. Unii spun că sorbetul nu e același lucru cu șerbetul pentru că sorbetul este un produs înghețat, obținut din fructul minimal procesat, în vreme ce șerbetul se obține din siropul fructului, la ambele se poate adăuga zahăr. Alții spun că sorbetul și șerbetul sunt de fapt același lucru. În fine, există și opinii care rezolvă superior dubiul: și sorbetul și șerbetul sunt, de fapt, înghețate.
Dar, se ridică alte voci, există și șerbetul cald – acesta nu mai e înghețată, nu? Se citează bibliografii ample, de la DEX și Wikipedia, la cărți de bucate. Se invocă experințe culinare (cheful X face sorbetul așa, în vreme ce șeful Y face șerbetul altfel). Se aduc în discuție amintiri: în copilărie mâncam șerbet făcut de bunica într-un fel care nu seamănă nici cu sorbetul, nici cu înghețata… și așa mai departe. » Read more
O cură vegetariană prinde bine oricui! Pledoariile pentru legume vă sunt bine cunoscute – de la argumente ce țin de nutriție, la cele care țin de medicină și nu în ultimul rând, la cele care vizează ”look”-ul (talie, ten etc). Mai ales primăvara avem nevoie de legume. Reîntâlnirea organismului nostru cu natura renăscută presupune creșterea aportului vegetal în meniul nostru.
Adesea, cei care consumă mâncare foarte variată, inclusiv carne, se plâng de faptul că legumele ”nu au gust”. Tocmai de aceea, bucătăria modernă a creat ”fondul de legume”, adică un produs dezvoltat din reducția mai multor legume care crește consistența, aroma și gustul oricărei baze culinare vegetariene. Totalmente natural, fondul de legume ne face să redescoperim savoarea tocanelor, supelor sau sosurilor. » Read more
Pe data de 4 noiembrie 2014 se publica în Monitorul Oficial al Uniunii Europene decizia de înregistrare ca indicație geografică protejată a produsului ”piadina romagnola/piada romagnola” cu varianta ”alla Riminese”. Marca de indicație geografică protejată astfel dobândită de piadina era rezultatul a nu mai puțin de 10 de ani de eforturi ale unui consorțiu format din 40 de producători din Regiunea Emilia-Romagna. Lupta pentru recunoașterea paternității piadinei ar putea fi un model și pentru ai noștri – o grămadă de produse tradiționale românești merită să fie înregistrate ca indicație greografică protejată. Dar de la piadina nu avem doar lecția aceasta de învățat, ci și bucuria de a o consuma în diverse aranjamente culinare.
Piadina este un fel de pâine plată italiană, făcută din făină de grâu, untură sau ulei de măsline și sare. Extrem de simplă la prima vedere, totuși piadina nu este la îndemâna oricui. Iată, de pildă, ce posta pe blog-ul său acum câțiva ani Chef Adrian Hădean: ”Din aluat de pizza poți face o „plăcintă” care să semene cu o piadina. Nu spun că-i greșit să o și numești piadina, dacă dorești, nu-s eu atât de tras cu cheița. O piadina romagnola însă, e altă socoteală, se face după o tehnologie anume…” » Read more
