Obiceiul prăjitului pâinii e vechi. Istoria bucătăriei îl consemnează în Evul Mediu, îl găsim evocat în piesele lui Shakespeare, iar în secolul XVIII bucătarii francezi au inventat primele dispozitive de prăjit pâine – un fel de grătare articulate între ele. Oamenilor le-a plăcut atât de mult, încât au ajuns să creeze pâine anume pentru a fi prăjită și mașinării anume făcute pentru prăjitul pâinii. O tradiție a gustului bun și simplu.
Astăzi, feliatul subțire și ”prăjitul” pâinii este o operațiune obligatoriu premergătoare oricărui mic dejun care deschide o zi bună. Când sare pâinea din toaster de dimineață, îți tresaltă inima de bucurie și simți cum o zi proaspătă începe! Apoi, faci sendvișul pe care îl vrei, iar feliile calde, arămii și crocante prind între palmele lor înfierbântate bunătățile feliate… Deliciu!
Micul ritual al celui mai bun mic dejun presupune că ești liber să ți-l faci singur. Când am ales pâinea toast pe care v-o propunem, ne-am gândit la această libertate a dumneavoastră – toastul nostru primește orice combinație de mezel, unt, cașcavaluri ori legume, de gemuri și marmelade, pe care înțelegeți să o alegeți.
Pâinea noastră toast este toastul pe care îl facem în fiecare dimineață pentru voi!
După ce căldurile verii s-au mai domolit, ne revin din plin și curiozitatea gustativă și apetitul. Nu vă neliniștiți, e ceva normal. Organismul nostru vrea să spună că a venit timpul deserturilor complexe, elaborate, care ne solicită gustul în toate nuanțele sale.
Vă oferim un tort absolut special: Tort cu blat din pandișpan și straciatella, cu cremă ganaș de ciocolată și yuzu, cremă de citrice, cu glazură de ciocolată, decorat cu boabe de cacao. Probabil că, din acest tort, cel mai exotic ingredient este yuzu – ingredientul care-i și dă o personalitate aparte.
Yuzu este fruct extrem oriental, din familia citricelor, specific Chinei, peninsulei coreene, dar mai ales Japoniei – de altfel, yuzu în formă de pastă sau de suc este nelipsit din bucătăria japoneză. Vag acrișor, cu un parfum aparte, yuzu a început să intre în atenția chefilor europeni relativ recent.
El este, încă, un ingredient de descoperit în multe bucătării din România, așa că vă invităm să fim printre primii care experimentează ”talentele” speciale ale acestui fruct. În compoziția acestui tort, yuzu aduce un parfum plăcut și ”leagă” între ele, în chip neașteptat de bun, cremă de citrice și ciocolata.
Aroma sa, bine ponderată de straciatella, vă va lăsa o impresie de neuitat.
Deschidem, așadar, sezonul toamnei prea frumoase cu o evadare exotică – tortul cu yuzu!
Nu ştim dacă brutarul veronez care a inventat, la începutul anilor 1980, pâinea ciabatta a avut intenţia de a cuceri lumea cu produsul lui. Cel mai probabil, s-ar fi mulţumit să cucerească piaţa locală. Indiferent de intenţia lui, ciabatta a avut un succes internaţional rapid. Deja la finalul anilor 1990 se putea găsi peste tot în lume, iar italienii, după cum le este obiceiul, au început să adapteze reţeta la diferite specificuri regionale.
În bucătăria italiană, acesta este criteriul succesului: când produsul este adoptat de toţi italienii, dar fiecare îi adaugă câte ceva propriu.
Oferta noastră de ciabatta oferă atât ciabatta natur, adică reţeta originală, cât şi ciabatta cu măsline, probabil cea mai cunoscută dezvoltare a primei reţete.
Ciabatta este o pâine plată, mult aerată, numai bună de sandwich. Bucătarul nostru a creat, de pildă, un sandwich delicios: ciabatta cu cremă de brânză chivas şi somon afumat, speculînd excelent calităţile acestei pâini.
Această interpetare pe care bucătarul a oferit-o pe „ teme de ciabatta” este perfectă pentru un mic dejun rapid şi consistent într-o zi mai călduroasă, dar şi pentru o gustare delicioasă, într-un moment de pauză.
Ciabatta cu măsline, pe de altă parte, este ea însăși o gustare perfectă.
Derivat din baclavaua turcească, ștrudelul a apărut în Austria, mai întâi la curtea Mariei Antoaneta de Habsburg (sec. al XVIII-lea) și, apoi, a intrat cu mare succes ”în piață”, cum am spune astăzi. Nu știm dacă rădăcinile sale turcești sau pur și simplu faptul că este un desert ingenios, fin și consistent i-au asigurat succesul și la Est de Austria.
În orice caz, în afara Austriei, nu veți găsi o altă piață mai doritoare de ștrudel decât cea românească. Am adoptat ștrudelul cu totul și ne bucurăm de el, acum, în mai multe variante.
Conceptul ștrudelului, desigur, este același: mai multe foi de plăcintă foarte fină, în general parfumate cu scorțișoară, care învelesc cu totul, ca un rulou, un amestec dulce. Deși cel mai cunoscut ștrudel este cel cu mere, trebuie spus că, încă de la început, ștrudelul a permis, ba chiar a cerut chef-ilor să inventeze amestecuri interioare.
Astfel, ștrudelul a devenit un desert care cere creativitate, un desert care invită pe fiecare chef care îl gătește să spună ce are de spus din punct de vedere culinar. Spre deosebire de alte deserturi care au rețete fixe, din care dacă ieși ratezi, ștrudelul are un cu totul alt sens: dacă nu creezi, ratezi.
Conținutul ștrudelului este, de fapt, produsul originalității și libertății, al gustului și al mesajului culinar al chef-ului. În cazul ștrudelului, oricine îl gătește, practic, îl creează. Credem că în asta constă și secretul succesului extraordinar al acestui desert. Vă șoptim și un secret de piață: consumatorii români apreciază conținuturile noi în formele simple, știute, dar au și marele lor favorit când vine vorba de ștrudele. Îl veți găsi în portofoliul nostru!
În oferta noastră, avem pentru dumneavoastră patru feluri de ștrudel servite în două dimensiuni: ștrudel cu brânză dulce și stafide, ștrudel cu iaurt și căpșuni, ștrudel cu mere și ștrudel cu cireșe. Avem, așadar, o gamă care conține două feluri de ștrudel îndrăzneț (cel cu iaurt și căpșuni, pe de o parte și cel cu cireșe, pe de altă parte). Avem și ștrudelul cu care nu poți greși niciodată – cel cu mere, impecabil, ireproșabil, clasic. Dar avem și ștrudelul care vine perfect pe gustul românesc, marele favorit al românilor: ștrudelul cu brânză dulce și stafide.
S-a spus despre hotdog că este câinele (dog) cel mai credincios: hrănește mâna care-l mușcă. Totuși, îmblânzirea cârnatului nu-i chiar o treabă ușoară. Știm că, adesea, nu-ți poți opri uimirea când vezi ce succes formidabil are câte o idee atât de simplă: un cârnat prins într-o chiflă! Ce poate fi mai simplu? Ei bine, în cazul hotdogului mirarea ar trebui să fie exprimată altfel: un cârnat prins într-o chiflă! Ce poate fi mai gustos?
Iar gustul imbatabil se obține doar dacă un cârnat bun e învelit cu chifla care-i trebuie. Cârnatul devine hotdog doar dacă este bine înfășurat într-o chiflă ce-l pune în valoare, îi dă un plus de consistență, oferă o experiență a texturii complementară și, mai ales, îl face ușor manevrabil. Chifla noastră de hotdog, făcută din maia cu fermentare îndelungată este fragedă fără să se fărâme, are o aderență perfectă la cârnat și îl îmblânzește, făcându-l primitor pentru muștaruri, ketchup sau maioneze, după gust.
Ca să ai experiența completă a unui hotdog, e musai să-l ai în chifla noastră!
Într-o seară de vară, la capătul unei zile – poate toridă sau poate doar aglomerată sau, și mai rău, toridă și aglomerată – te relaxezi un pic. Închizi ochii. Mintea zboară. Încerci sentimentul unui zefir care, poate e stârnit de forța imaginației tale.
Deodată, din adâncurile serene ale memoriei tale, îți vine această melodie: ”Let me take you down/ ‘Cause I’m going to Strawberry Fields/ Nothing is real/ And nothing to get hung about/ Strawberry Fields forever”. Vocea lui Lennon, sunetul instrumentelor parcă din altă lume, cu siguranță din alt timp, te fac să zâmbești, să simți adierea plutirii libere, să simți forța binefăcătoare a metaforei câmpului de căpșuni…
Această simplă și eficientă metodă de relaxare îți este la îndemână. O poți exersa singur. Noi, însă, putem să-ți fim de mare ajutor. Gândește-te, ce-ar fi dacă o parte din visul ireal al câmpului de căpșuni ar prinde, totuși, contur real într-un fel? Ce-ar fi dacă, după ce ai auzi vocea lui Lennon, ai deschide ochii și ai vedea, în fața ta, ceva venit direct din câmpul de căpșuni la tine?
Cel mai bun răspuns dat verii care s-a instalat deja este o doză solidă de pasiune rece. Știm că fructul pasiunii evocă imediat… ce altceva? pasiunea, iar pasiunea evocă imediat tumult interior și numai de așa ceva nu avem nevoie pe 35 de grade Celsius. Dar să nu ne grăbim!
Numele său are cu totul altă semnificație – de aceea spunem că fructul pasiunii în versiunea sa cea mai rece rămâne răspunsul potrivit la vreme de caniculă. Aroma sa irezistibilă și prospețimea pe care o evocă, perfect stabilizate în cea mai bună înghețată din lume (italienească, firește – să dăm celor mai buni ce-i al lor!) alcătuiesc declarația ta de independență când vara te copleșește.
Și asta încă nu e tot! Pentru că trebuie să fim, totuși, prietenoși cu această vară, de la care așteptăm vacanțe, relaxare și amintiri de neuitat, înghețata noastră din fructul pasiunii mai are, în plus, un excelent adjuvant: mango. Un fruct cu gust blând și învăluitor, numai bun să mixeze fermitatea catifelată a fructului pasiunii.
Sigur, pentru cunoscători, amestecul dintre fructul pasiunii și mango nu e deloc o noutate – compatibilitatea acestor două fructe e cunoscută și omologată oriunde. Dar melanjul lor într-o înghețată italiană de cea mai fină calitate, servită în cupe de sampanie (flute), așa cum v-o oferim noi, este chiar una din acele amintiri de neuitat pe care le aștepți de la această vară.
Sandvișul clasic are un tot mai puternic concurent: wrap-ul. Mulți cred că preferința pentru wrap se explică prin dorința consumatorului de a gusta mai mult conținut și mai puțină pâine, dorință care merge până la sandvișul ideal: doar conținut și pâine deloc. Wrap-ul, însă, este mai mult decât un sandviș în care pâinea a fost înlocuită cu ceva mult mai subțire pentru că nu mai are miez – wrap-ul este o subtilă tehnică a învelirii.
Conținutul rămâne esențial, dar orice ați plasa într-un wrap nu se vede și nu se simte dacă nu este inspirat învelit. Piadina este produsul care ține împreună elementele wrapului, oferindu-le ca pe un tot consumatorului înfometat sau doar pofticios. Piadina trebuie să fie fină, maleabilă pentru a permite chef-ului să dea întregului forma pe care o dorește dar și fermă pentru a susține conținutul. Piadina trebuie, de asemenea, să nu altereze deloc gustul rezultat din amestecul elementelor pe care wrap-ul le conține.
Piadina noastră vine direct din Italia și a fost atent aleasă anume pentru a constitui suportul prefect, prietenos, al wrap-ului pe care îl imaginați. Wrapul n-ar putea să ne aducă explozia de gust și de bună dispoziție pe care o degajă, dacă nu ar avea acest suport, discret și fidel: piadina noastră.
Un subtil șah al gustului. Albul mută primul, dar nu poate muta din nou decât după ce așteaptă mutarea negrului. Albul și negrul umplu câmpul. Albul și negrul încep un dans sacadat în care pasul fiecăruia deschide pasul celuilalt. Albul alunecă spre negru, negrul alunecă spre alb. E bucurie și bun gust. Gust…
Profiterol bianco sau profiterol scuro? Falsă dilemă. Mai bine, și/și. Sau/sau aduce renunțare când, în fond, n-ai de ce să renunți. Profiterolul bianco și profiterolul scuro sunt două fețe ale aceluiași deliciu. De ce ai evita pe una dintre ele, când apogeul vine din împreunarea lor?
Cele două deserturi despre care vorbim acum, profiterol bianco și profiterol scuro, sunt extrem de căutate. Preferința generală pentru ele are explicații simple – pe cât de simple, pe atât de convingătoare. În farfurie, impresionează mai mult decât orice alt desert. Jocul dintre crema de ciocolată și crema de vanilie incită prin complementaritate, iar suma lor este inegalabilă: în profiterolul bianco, crema de vanilie învelește, mângâietor, blatul care ascunde crema ciocolata; în profiterolul scuro, crema de ciocolată învelește, apetisant, blatul care conține crema de vanilie.
Designerii vestimentari știu că nici o altă combinație cromatică nu este mai de eleganță decât combinația alb-negru (care, după dicționare, nici măcar nu sunt culori!). Cinefilii știu că filmele alb-negru sunt mai expresive și mai subtile decât cele colorate.
În fine, un singur sport dintre toate se numește ”sportul minții”: șahul. Sportul în alb și negru. În materia gustului de desert, albul și negrul vor fi, pentru totdeauna, crema de vanilie și crema de ciocolată.
Nu ne-am schimbat profilul – rămânem aceiași producători și distribuitori ai celor mai bune produse de brutărie, patiserie și deserturi. Dar, măcar o dată pe an, recunoaștem că ”solistul” meselor nu mai este un produs din zona noastră de competență. De Paște, e mielul. De ce mielul? Poveste veche…
Paștele evreiesc sărbătorește ieșirea poporului israelit din robia egipteană. Cum Faraonul nu dorea să elibereze pe evrei, Dumnezeu a dat 10 nenorociri Egiptului. Ultima, și cea mai cumplită, a însemnat moartea într-o sigură noapte a tuturor primilor născuți din toate familiile de pe teritoriul Egiptului. Îngerii au șoptit evreilor să marcheze pragurile caselor lor cu sânge de miel pentru ca, în teribila noapte, Spiritul morții să știe să ocolească acea casă. Și semnul făcut cu sânge de miel a salvat viitorul poporului ales. După această nenorocire cumplită, evreilor li s-a permis să plece spre libertate. De atunci, cea mai importantă jertfă pe care evreii o aduceau în Templu era un miel, pentru iertarea păcatelor.
Când, o mie de ani după episodul ieșirii evreilor din robia egipteană, Ioan Botezătorul l-a văzut pentru prima dată pe Iisus Hristos, fără să aibă habar cine este (l-a văzut mergând printre oamenii adunați pe malul Iordanului), a exclamat: ”Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!”.
Simbolistica mielului de Paști este foarte puternică și foarte frumoasă. Sigur că există o legătură între ciclul natural de înmulțire al oilor și Paște, dar cea mai puternică legătură pe care a păstrat-o civilizația noastră creștină este cea simbolică. Mâncând miel în aceste zile, ne facem părtași ai marii tradiții a Paștelui creștin și primim jertfa pe care Iisus Hristos a făcut-o pentru noi.
Patiline vă dorește Paște cu bine și miel gustos! Și vă reamintește că un miel gustos se acompaniază cu o pâine potrivită, care armonizează gustul mielului și se alintă fericită când întâlnește sosul fripturii (ce-ați zice de pâinea cu mix de cereale, din maia, obținută după îndelungată fermentare?). Iar în aceste dimineți liniștite, lângă cafea (fie că e neagră, fie că e cu lapte), croissant-ul francezcu 24% unt din portofoliul nostru este perfect în atmosfera dimineților pascale.
