Într-o carte din 1988, un faimos chef american de origine franceză (de fapt, alsacian), Jean-Georges Vongerichten, a anunțat mândru nevoie mare decoperirea unei noi prăjturi. Da, da, chiar așa, descoperire, nu creație! Vongerichten ne-a anunțat că o nouă prăjitură de ciocolată în care mijlocul este semi-lichid, iar conturul este copt deja, a apărut pe lista deserturilor pentru că a scos din greșeală mai repede decât trebuia, o prăjitură de ciocolată din cuptor.
Așadar, marginea se făcuse, dar mijlocul încă nu. Vongerichten a gustat, totuși, pentru că i s-a părut apetisant felul în care curge ciocolata când a încercat să felieze prăjitura. A fost încântat de alternanța de textură a celor două ”stări de agregare” ale ciocolatei și a decretat că a descoperit noul desert de ciocolată numit molten chocolate cake, adică lava cake-ul de astăzi. I-a răspuns imediat și caustic un patiser-ciocolatier francez, Jacques Torres (de fapt, născut în Alger), cum că deserturile de tip ”moelleux au chocolat” se fac de mult timp în Franța.
Disputa, dincolo de orgoliile culinare ale celor doi chefi francezi, deși nenăscuți în Franța propriu-zisă, reprezentând două bucătării total opuse de pe cele două maluri ale oceanului, dovedește ceva: lava cake este un desert iubit, apreciat, prestigios, pentru a cărui paternitate morală merită să intri într-o polemică!
