Se spune că realitatea unei zile are gustul pâinii pe care o ai pe masă. Preocuparea pentru o pâine bună este parte esențială a efortului de a avea o zi pozitivă. De aceea, nu sunt multe produse culinare în care pasiunea celui care îl face se simte mai bine decât în pâine.
Așa se explică de ce, în ultimii ani, pâinea a încetat să mai fie doar un simplu acompaniament al mâncării de orice fel. În orice meniu care se respectă, pâinea există ca fel aparte, diferentiață cu propriul ei gust.
La Patiline suntem atenți la orice apare nou, interesant, sănătos și delicios în panificație, tocmai pentru că înțelegem rostul suprem al pâinii.
Astăzi, vă propunem pâinea cu iaurt și semințe de mei, coaptă pe vatră, convinși fiind de calitatea ei unică. Iaurtul îi conferă o lejeritate aparte, iar meiul o face să fie consistentă. Coacerea pe vatră îi conferă o coajă crocantă și naturalețe în jurul miezului deosebit de gustos.
A dori cuiva o zi bună, înseamnă a împărți o pâine cu iaurt și semințe de mei. Vă dorim o zi bună!
Contrariile se atrag, contrastele au mereu succes, echilibrul se obține, în fond, din aducerea împreună a două lucruri opuse, complementaritățile sunt preferabile uniformităților – cine nu știe toate aceastea? Mai ales în ”food & beverage”, îmbinarea abilă a gusturilor opuse este calea cea mai sigură spre savoare si diferentiere. În creația sosurilor și a dressingurilor de salate, inspirația și îndrăzneala de a uni ”yin-uri” cu ”yang-uri” este foarte necesară, pentru că lucrăm cu legume crude, adică cu gusturi mai degrabă neutre.
Vă propunem, pentru orice fel de salate de legume, dressingul ”Risso Yogorette Paprika”, un amestec cremos cu iaurt și boia de ardei ca ingrediente definitorii. Iutimea din boia este livrată potolit de iaurtul cel mai cremos. ”Risso Yogorette Paprika” este un sos simplu și inteligent. Legumele salatei dumneavoastră primesc și tusa hot și mângâierea răcoroasă cu acest dressing anume făcut să le acompanieze naturalețea.
Să pui și boia de ardei și iaurt într-o salată de legume sună, parcă, a joc la două capete: si iute și tandru în același timp. Dar nu este jocul la două capete cea mai bună strategie? Noi credem ca în bucătărie, cu certitudine, da!
Dacă ajungeai în Italia Evului Mediu și întrebai unde se găsește cel mai bun frangipane, te trezeai în față cu un nobil bățăos și războinic care te întreba ce dorești. Familia Frangipane era una dintre cele mai puternice familii ale timpului, iar prăjitura cu acest nume nu fusese, încă, inventată.
Dacă mergi prin Bucureștii de azi și întrebi unde dai de un frangipane bun, în mod normal ar trebui să fii îndreptat spre noi. Vechea familie italiană s-a cam diluat în istorie, iar acum prăjiturica domnește în pace.
Iar noi, practic, am reinventat această delicioasă prăjiturică în care se răsfață migdala, în două versiuni:
frangipane cu caise, adică o minitartă cu un strat cremos de caise și pastă de migdale, decorată cu migdale
frangipane cu zmeură, adică o minitartă cu un strat cremos de zmeură, acoperită cu pastă de migdale, decorată cu speculoos.
La cafea sau la ceai, ca o delicioasă gustare dulce în timpul unei întâlniri de business sau ca un discret acompaniament la întâlnire de taină cu prietenii, frangipanele noastre sunt cele mai bune opțiuni.
Samuraiul este sigur pe el. Se respectă prea mult, așa că nu poate greși. Vine dintr-o tradiție impresionantă și duce mai departe un viitor pe măsură.
Onoarea este totul pentru el. Noblețea lui nu poate fi pusă la îndoială. Pentru el, de altfel, totul este nobil și lucrurile există doar pentru a fi făcute conform unui cod de maximă exigență.
Ah, poate credeți că vorbim despre samuraii japonezi. Sau, poate, despre faimoasele bonduri japoneze. Dar vorbim despre noul nostru produs, sosul Risso Samurai, un sos usor iute, din roșii, boia de ardei și ardei gras.
Un sos care transformă cartofii prăjiți, diferitele gustări, puiul și carnea roșie într-o experiență cu adevărat nobilă. O experiență culinară perfectă! Ca o sabie de samurai!
Cum de a devenit portocala roșie se știe: într-o bună zi, a hibridat natural. Când a fost acea zi, asta nu se știe. De ce s-a înroșit portocala, iarăși, se știe: culoarea îi vine de la un pigment natural numit antocianină. Unde a apărut portocala roșie, doar se bănuiește: unii zic că în Italia, alții că în Spania .
În orice caz, cele două superbe țări mediteraneene sunt, astăzi, cei mai mari cultivatori de portocale roșii cu un plus evident pentru italieni, căci au fost mai iuți de mână și au obținut de la Comisia Europeană statutul de ”Indicație Geografică Protejată” pentru portocalele roșii de Sicilia. În spațiul vest mediteraneean, portocalele roșii se cultivă de câteva secole, căci gustul lor și, mai ales, sucul lor, a cucerit pe toată lumea.
În zilele noastre, interesul tuturor pentru portocalele roșii a sporit când s-a aflat că sunt adevărate fructe ale sănătății, căci antocianina este un excelent antioxidant. S-a dovedit că portocala roșie face adevărate minuni pentru ficat, că este un excelent luptător anti-colesterol și că ajută inima.
Dar fără să pierdem niciodată din vedere că trebuie să ne hrănim pentru a aduce ajutor și nu pentru a crea probleme corpului nostru, nu suntem, totuși, nici farmacie, nici cabinet de nutriție. Așa că, pe lângă binefacerile deja dovedite pe care portocala roșie le aduce organismului uman, noi subliniem ce aport de gust cu totul excepțional poate aduce ea în diverse rețete, și nu doar în rețete de deserturi.
Chefii rafinați știu bine că gustul portocalei roșii suprinde întotdeauna plăcut dar și că vaga lui astringență poate potența sau doar comenta simpatic gustul unui preparat.
Tocmai pentru că știm cât poate fi de util și, totodată, ce succes are portocala roșie în bucătărie, vă oferim acest formidabil fruct în forma sa cea mai intensă și cea mai esențializată: piureul de portocală roșie făcut 100% din fruct!
Deschideți-i, că vine cu vești bune! Acest sos, vag dulce, din piure de roșii, cu bucățele de ceapă și ardei, muștar fin și condimente, merge de minune cu carne și pește.
Sosul Hannibaleste o rafinată specialitate belgiană dusă în meniul multor bucătării din lume – al nostru este chiar cel original, făcut de belgieni, ”de la mama lui”, după o experiență de decenii.
Unii zic că numele acestui sos se referă la faimosul erou cartaginez, alții că se referă la cunoscutul personaj de thriller. A doua variantă este mai puțin credibilă, pentru simplul motiv că sosul bucura gusturile iubitorilor de carne și pește cu mult timp înainte de apariția filmelor care l-au făcut faimos pe înfiorătorul canibal.
În schimb, varianta legată de numele generalului care a speriat Roma pare mai plauzibilă, pentru că personalitatea sosului este impresionantă. Nu-l uiți și îți descoperă gustul cărnii sau al peștelui în nuanțe nu doar adecvate, ci și foarte plăcute.
Dialogul sosului Hannibal cu carnea și cu peștele este admirabil. Ca o șoaptă binevenită, ca o replică discretă și inteligentă, ca un argument convingător.
Să dăm Cezarului ce i se cuvine: în materie de cartofi prăjiți, belgienii sunt greu de depășit. În principiu, cartofii sunt peste tot la fel, dar belgienii s-au concentrat pe sosurile însoțitoare și, astfel, au schimbat pur și simplu experiența gustului. Les frites belges sunt, pur și simplu, altceva decât orice cartofi prăjiți din lumea largă!
Vă sugerăm cel mai faimos sos belgian, anume creat pentru experiența cartofilor prăjiți. Este unicul sos din lume care trece cartofii prăjiți din categoria ”garnitură” în categoria ”fel de bază”.
Se numește Andalouse, este un sos ușor picant, cu ceapă prăjită, boia de ardei și ierburi picante. Nu doar numele, ci și tenta gustului amintește, de la distanță, de Spania. Sosul Andalouse este un fel de ecou îndepărtat, belgian, al sosului salsa brava, specific sudului iberic.
Cunoscătorii spun că acest sos este atât de interesant și de complex, încât e păcat să rămână doar la cartofii prăjiți pentru care a fost creat. Un Chef inspirat va ști, de pildă, să găsească preparatul de carne pe care Andalouse îl servește perfect…
Salata Caesar este, deja, un reper clasic în gama atât de largă a salatelor. Este o salată relativ simplă, dar de mare efect, sățioasă și revigorantă. Salata Caesar este, pentru o persoană activă, prânzul ideal.
Ingredientele de bază, care nu pot nici să lipsească, nici să fie înlocuite, sunt salata romaine, crutoanele, parmezanul și oul fiert (tare). Se adaugă, după gust, ulei de măsline, oțet și, poate, suc de lămâie. Există și variante cu pui sau cu anchois. Însă, ceea ce dă gust și face Caesar din această salată este sosul!
Știm că românii au tendința de a interpreta uneori fantasmagoric salata Caesar. Am văzut prin restaurantele noastre salate Caesar cu roșii și castraveți, cu ceapă și măsline, cu bucăți de carne de vită. Unii bucătari, seduși de simplitatea ei, vor să o complice. Sau să o ”românizeze”.
Dar efectul Caesar este garantat numai de respectarea rețetei și numai de un bun sos Cesar. Iar sosul Caesar Risso pe care îl punem la dispoziție este garantul că salata pe care o mâncați chiar este Caesar. Asadar, Ave Ceasar!
Vara apune, încet-încet. În lumea înghețatelor, venirea toamnei este momentul revenirii si mai în forță a calității. Nu mai mâncăm înghețată pentru că ne este cald, ci pur si simplu pentru că ne place.
Pentru această perioadă, varianta cea mai potrivită este o înghețată cremoasă, prietenoasă. Produsul ideal este înghețata fiordilatte – un produs clasic al gelateriei italienești. Indiscutabil, cea mai bună din lume!
Floarea laptelui este o poveste clasică de succes care nu se va topi niciodată. Între atâtea gusturi pregnante, atâta dulce și culori mai mult sau mai puțin artificiale cum găsim în aglomerată piață a înghețatei, fiordilatte este de nedepășit.
Albul dantelat este culoarea în care ai întotdeauna încredere, iar tandrețea laptelui te relaxează ca nimic altceva.
Fiordilatte este companionul ideal pentru a uita arșița verii și a păstra amintirile splendide ale vacanței estivale.
Fiordilatte, pentru ca amintirile frumoase ale verii să rămână și disconfortul torid să se uite!
Simplu ca bună ziua: cel mai bun mascarpone posibil în mariaj cu măr verde. Cheesy come, cheesy go. Alte minideserturi te învăluie, îți transmit mesaje subliminale, mizează pe contrapuncte.
Nu și Cheesy come, cheesy go. Știți vorba englezească ”what you see is what you get”. E irezistibil de sincer cu tine. Îl vezi, îl guști, te-a învins.
Putem să mai lungim vorba, spunându-vă cum de mascarponele acesta este chiar cel mai bun dintre toate. Sau să vă spunem despre franchețea revigorantă a amestecului de mascarpone cu mărul verde.
Dar, în cazul lui cheesy come, cheesy go chiar că vorbăria multă strică. Cum a venit, așa s-a dus…
Doar atât să adăugăm: l-am denumit așa pentru că am văzut ce se întâmplă când este așezat în candybar: cum apare, așa dispare!
