Până la jumătatea secolului al XIX-lea se numea pain à la duchesse, pentru că noblețea conta cel mai mult. Apoi, până azi, se numește éclair, pentru că se mănâncă repede, într-o străfulgerare. Când cauți un ecler bun, de fapt pleci într-o operațiune de arheologie culinară.

Un ecler bun nu este doar unul care se mănâncă repede, ci unul care păstrează noblețea de la începuturi. Când am adus în oferta noastră eclerul cu cremă de vanilie și glazură de ciocolată dintre sutele de feluri de ecleruri de pe piață, am căutat anume distincția și exclusivitatea inițială a acestui desert.

Una dintre marile provocări ale timpului nostru este aceea că  rapiditatea crește în detrimentul calității. Pe de o parte, consumatorii nu mai au timp să simtă calitatea gustului (unii zic că nu-i mai interesează atât de mult rafinamentul gustativ) și pe de altă parte, producătorii nu mai văd sensul cheltuirii de timp și resurse în fabricație, dacă clientul consumă atât de repede.

Noi credem, totuși, că rafinamentul trebuie păstrat chiar dacă eclerul a devenit, aproape, o prăjitură ”din două înghițituri”. Noblețea vechii pâini ducale se simte nu doar prin secole, ci și prin secunde. Repede nu înseamnă lipsit de calitate!