Tag Archive for pretzel patiline

Să dăm țuicii fiarte sau vinului fiert ceea ce cer!

Frig, încă. Vreme de vin fiert sau țuică fiartă. Arome și alcool cât să încălzească și să ne deschidă spre povești. Dar vinul fiert sau țuica fiartă ”cer”, cum se spune, și ceva gustare. Nu mult, cât să strice pofta de mâncare, dar nici puțin, să lase stomacul fără apărare.

Avem în portofoliul nostru cel mai potrivit ”adjuvant” pentru vinul sau țuica de sezon: covrigul bavarez pretzel.

Nu-i doar un covrig ca oricare altul, e un covrig cu o poveste a lui, pe care eventual o puteți spune celor cu care ciocniți licorile fierte. În zorii Evului Mediu, un călugăr s-a gândit să răsplătească pe copiii ascultători care învăţau rugăciunea cu un fel de covrig care avea în interior ceva ca două braţe încrucişate pe piept.

Erau covrigi simpli, banali, pur şi simplu cocă lăsată la cuptor şi ceea ce îi făcea simpatici era anume acest fel prietenos de a le umple gaura. Călugărul i-a denumit „pretziola”, adică „dar mic”. Aşa a apărut pretzelul.

În ceea ce ne priveşte, de câte ori distribuim pretzel către clienţii noştri, gândul ne duce la bucuria unui copil ascultător care primea, din mâini bune ca pîinea caldă, un pretzel.

Nimic mai aproape de spiritul Sărbătorilor care n-au trecut, totuși, de prea mult…

Pretzelul care aduce bucurie

Fie că ții post în aceste ultime zile de dinaintea Paștelui sau nu, ai remarcat desigur că pe străzile orașelor noastre te întâlnești tot mai des cu covrigării. Probabil cel mai banal produs, covrigul are o popularitate imensă printre români. Are ceva auster (ca postul!), dar ascunde nebănuite delicii – cei mai mulți mâncători de covrigi mărturisesc că nu-i mai pot lăsa din mână până nu-i termină.

Plăcerea de a mânca covrigi nu trebuie disprețuită – trăim toți circumstanțe în care covrigul este aproape salvator. Știind istoria celui mai bun covrig cu putință, pretzelul, înțelegem mai bine bucuria copilărească de a mânca covrigi.

În zorii Evului Mediu, un călugăr s-a gândit să răsplătească pe copiii ascultători care învăţau rugăciunea cu un fel de covrig care avea în interior ceva ca două braţe încrucişate pe piept. Covrigi simpli, banali, pur şi simplu cocă lăsată la cuptor şi ceea ce îi făcea simpatici era anume acest fel prietenos de a le umple gaura. Călugărul i-a denumit „pretziola”, adică „dar mic”. Aşa a apărut pretzelul.

Veţi spune că nu e nimic mai banal decât un covrig din cocă. Ce să spui despre el? Şi aveţi dreptate. Doar că marile şi plăcutele surprize culinare pe care pretzelul le poate oferi oricui nu ţin neapărat de ceea ce este el, ci de ceea ce poate fi.

Că acompaniază perfect berea, se ştie deja. Dar că poate servi ca bază pentru unele dintre cele mai gustoase sandvişuri, se ştie mai puţin. Cum pretzelul este, în general, sărat, se foloseşte fie unt nesărat, fie crema unei brânze vesele, răcoritoare, deschise. Evident, sandvişul poate fi construit de fiecare cum crede – în acest fel de mâncare atât de „casual”, libertatea consumatorului este deplină şi experienţa gătitului poate fi nulă.

Dacă trebuie să luaţi un mic dejun în grabă, dar totuşi să vă săturaţi pentru că trebuie, cum se zice, „să vă ţină mult”, cea mai bună soluţie este un sandviş de pretzel. Este mai consistent decât aceeaşi cantitate de pâine şi permite pregătirea unui sandviș în care conţinutul creat de dumneavoastră rămâne vedeta.

                                                   (Sursa foto)

Pretzelul este pentru un sandviş ceea ce este rama pentru un tablou. Adevăraţii cunoscători de artă înţeleg bine ce vreau să spun… În ceea ce ne priveşte, de câte ori distribuim pretzel către clienţii noştri, gândul mă duce la bucuria unui copil ascultător care primea, din mâini bune ca pâinea caldă, un pretzel.

Sărbătoare de Paște cu bucurie!

P.S. Bine, sigur, aveți dreptate, ne gândim și la bucuria băutorilor de bere, că nimic nu merge mai bine cu berea decât un pretzel, dar tot bucuria copiilor are prioritate…