Cu amuse bouche nu e nimic amuzant, de fapt. Când cei de la Ghidul Michelin au decis că această mică gustare, inițial un fel de bonus acordat de restaurantele fine clienților simpatici, devine un standard obligatoriu pentru orice restaurant care se respectă, inclusiv pentru cele care speră să primească  mult râvnitele stele, multă bătaie de cap a început. Bucătăriile au trebuit cu totul regândite, pentru că amuse boche trebuia de acuma să fie preparat rapid și în cantități mari.

Fluxul interior al restaurantului a trebuit reorganizat, pentru că stația de amuse bouche a devenit un fel de secție de sine stătătoare în bucătărie. Vesela specifică discretei gustări este cu totul specială, așa că ea se gestionează separat. Și nu în ultimul rînd, chef-ii au trebuit să își pună creativitatea la încercare. În general, marile progrese în bucătărie nu sunt salturi logistice, ci mari provocări de creativitate. Cât este el de mic, amuse bouche este una dintre cele mai mari provocări de acest gen. » Read more