Derivat din baclavaua turcească, ștrudelul a apărut în Austria, mai întâi la curtea Mariei Antoaneta de Habsburg (sec. al XVIII-lea) și, apoi, a intrat cu mare succes ”în piață”, cum ar spune corporatiștii de astăzi. Nu știm dacă rădăcinile sale turcești sau pur și simplu faptul că este un desert  ingenios, fin și consistent i-au asigurat succesul și la Est de Austria. În orice caz, în afara Austriei, nu veți găsi o altă piață mai doritoare de ștrudel decât cea românească. Am adoptat ștrudelul cu totul și ne bucurăm de el, acum, în mai multe variante.

Conceptul ștrudelului, desigur, este același: mai multe foi de plăcintă foarte fină, în general parfumate cu scorțișoară, care învelesc cu totul, ca un rulou, un amestec dulce. Deși cel mai cunoscut ștrudel este cel cu mere, trebuie spus că, încă de la început, ștudelul a permis și ba chiar a cerut chefilor să inventeze amestecuri interioare. Astfel, ștrudelul a devenit un desert care cere creativitate, un desert care invită pe fiecare chef care îl gătește să spună ce are de spus din punct de vedere culinar. » Read more