Până când cheful sicilian Francesco Procopio dei Coltelli a oferit îngheţată publicului parizian în cafeneaua pe care tocmai o deschisese la Paris (se întâmpla spre sfârşitul secolului al XVII-lea), minunăţia asta de desert era accesibilă doar regilor. Capetele încoronate o cunoşteau demult. Se ştie că Alexandru Macedon trimitea bucătarii pe munte să-i aducă zăpadă pe care o consuma în delicii, cu nectar şi miere. La fel făceau şi împăraţii Romei. Regii europeni ai Evului Mediu mâncau felurite îngheţate, dacă erau cu adevărat sofisticaţi, iar Marco Polo a venit din China cu o reţetă care se apropie de sorbetul nostru de azi.
Povestea îngheţatei, coborâtă din meniurile regale spre publicul larg spune multe despre cum a evoluat lumea. Dar oricât de populară ar fi devenit azi, îngheţata a refrigerat în ea ceva din trecutul ei regal. Altfel nu se explică de ce te simţi ca un rege sau ca o regină când vara pe o terasă, ţi se aşează în faţă un pahar brumat plin cu îngheţată. Sortimentele oferite de Patiline duc clientul într-un vast imperiu al gustului – mult mai vast decât oricare imperiu stăpânit vreodată de regii Franţei sau Angliei.
Cupa “Lapte, căpşuni şi caramel” te face să simţi gloria unui rege muntean pentru care prospeţimea şi gustul dulce însemna fericirea însăşi.
Cupa “Ciocolată şi alune” te face să simţi tihna simplă a Americii de Sud.
