În zorii evului mediu, un călugăr s-a gândit să-i răsplătească pe copiii ascultători care învăţau rugăciunea cu un fel de covrig care avea în interior ceva ca două braţe încrucişate pe piept. Erau covrigi simpli, banali; pur şi simplu aluat lăsat la cuptor. Ceea ce îi făcea simpatici era anume acest fel prietenos de a le umple circumferinţa. Călugărul i-a denumit „pretziola”, adică „dar mic”. Aşa a apărut pretzelul.
