Chestia cu foietajul este că pare ceva simplu, aproape banal și, de fapt, este ceva foarte complicat, aproape de ”rocket science”. Când la o recepție muști din foietaj și sorbi un stop de vin bun, habar nu ai că foietajul este ceva și mai complicat decât vinul. Pe de-o parte, foietajul e vechi de când lumea. Se știe că vechii greci, dar și romanii, laminau, împachetau și modelau aluatul înainte de coacere. Pe de altă parte, abia după ce untul a fost adus ca ingredient de bază la prepararea foietajului, ceea ce s-a întâmplat mult mai aproape de noi produsul a căpătat rafinament și eleganță.

Pe marginea foietajului, secole în șir patisierii și-au bătut capul cum să-l facă mai bun și cum să-l modeleze mai atractiv. Rezultatul final al acestui efort este că aparent simplul foietaj a devenit știință. Mai precis, o ecuație. Foietajul comme il faut se face după formula:

f = (p + 1) ⁿ  (cu f=b+1)

Unde f este numărul de foi de aluat,  p este numărul de pliuri efectuate într-o împachetare, n este numărul de împachetări, iar b este numărul straturilor de unt.

Orice foietaj care nu se conformează cu acest echilibru algebric este un nonsens. Orice foietaj care sfidează această ecuație este o eroare. Orice foietaj care nu respectă acest savantlâc este o impardonabilă lipsă de respect față de truda îndelungată a unor generații de patiseri aflați în căutarea formulei perfecte.

Se zice că E = mc² este cea mai celebră ecuație din istorie. O fi, dar f = (p + 1) ⁿ rămîne cea mai gustoasă. Vă putem demonstra matematic, dar e mult mai plăcut pentru toată lumea să treceți pe la noi și să comandați orice produs din gama noastră de foietaj, ca să vă convingeți.