Viennoiserie. Totul se leagă de figura excepțională a lui August Zang (1807 – 1888), austriac. Creativ și îndrăzneț, antreprenor pur sânge, Zang a încercat multe la viața lui: a fost artilerist, a fondat ziare, a deschis bănci și a tranzacționat minerale. Dar Zang va rămâne în istorie pentru patiseria pe care a deschis-o la Paris, în 1837. A avut unele idei originale despre cum trebuie să arate și ce gust trebuie să aibă foietajele și a marcat, astfel, micul dejun pentru totdeauna. Într-un fel, a adus Viena la Paris, dar a fost mai mult decât simplul amestec de culturi gastronomice.

Așadar, ceea ce unora le pare parizian (croissantul, adică) este de fapt vienez, dar nici vienezii nu prea au motive să-l asume sub culorile lor naționale, pentru că Zang l-a creat la Paris. Croissantul, melcul cu vanilie și stafide ori cunoscutul pain au chocolat sunt, așadar, produse europene, rezultate din dialogul culinar al celor două rafinate capitale ale gustului: Viena și Paris.

Sigur că vedeta indiscutabilă a patiseriei vieneze este croissantul. Însă, cel mai serios concurent al său din propria categorie este melcul cu stafide și vanilie. Are multe denumiri: în Franța i se zice, în general, pain aux raisins, dar la Lyon i se spune pain russe, iar în sud-estul Franței i se spune, ca la noi uneori, escargot. Nemții și cehii îi spun Schneke, iar belgienii couque aux raisins. Această varietate de denumiri dovedește succesul ”melcului” căci, spre deosebire de croissant care are o rețetă fixă, melcul a putut fi adaptat diferitelor locuri.

Într-o linie continuă, învăluitoare și elegantă de foietaj legat cu vanilie și stafide, cu o culoare atrăgătoare și o consistență mai degrabă cremoasă, fără însă să eludeze senzația de patiserie proaspătă în consum, melcul nostru constituie una dintre cele mai bune opțiuni de mic dejun simplu și rapid. Împreună cu o cafea, melcul cu vanilie și stafide determină un lansaj zâmbitor și sigur al zilei. Un melc satură, este delicios și nu e deloc mult – este micul dejunul ideal.