De ce mielul? Poveste veche…

Nu ne-am schimbat profilul – rămânem aceiași producători și distribuitori ai celor mai bune produse de brutărie, patiserie și deserturi. Dar, măcar o dată pe an, recunoaștem că ”solistul” meselor nu mai este un produs din zona noastră de competență. De Paște, e mielul. De ce mielul? Poveste veche…

Paștele evreiesc sărbătorește ieșirea poporului israelit din robia egipteană. Cum Faraonul nu dorea să elibereze pe evrei, Dumnezeu a dat 10 nenorociri Egiptului. Ultima, și cea mai cumplită, a însemnat moartea într-o sigură noapte a tuturor primilor născuți din toate familiile de pe teritoriul Egiptului. Îngerii au șoptit evreilor să marcheze pragurile caselor lor cu sânge de miel pentru ca, în teribila noapte, Spiritul morții să știe să ocolească acea casă. Și semnul făcut cu sânge de miel a salvat viitorul poporului ales. După această nenorocire cumplită, evreilor li s-a permis să plece spre libertate. De atunci, cea mai importantă jertfă pe care evreii o aduceau în Templu era un miel, pentru iertarea păcatelor.

Când, o mie de ani după episodul ieșirii evreilor din robia egipteană, Ioan Botezătorul l-a văzut pentru prima dată pe Iisus Hristos, fără să aibă habar cine este (l-a văzut mergând printre oamenii adunați pe malul Iordanului), a exclamat: ”Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!”.

Simbolistica mielului de Paști este foarte puternică și foarte frumoasă. Sigur că există o legătură între ciclul natural de înmulțire al oilor și Paște, dar cea mai puternică legătură pe care a păstrat-o civilizația noastră creștină este cea simbolică. Mâncând miel în aceste zile, ne facem părtași ai marii tradiții a Paștelui creștin și primim jertfa pe care Iisus Hristos a făcut-o pentru noi.

Patiline vă dorește Paște cu bine și miel gustos! Și vă reamintește că un miel gustos se acompaniază cu o pâine potrivită, care armonizează gustul mielului și se alintă fericită când întâlnește sosul fripturii (ce-ați zice de pâinea cu mix de cereale, din maia, obținută după îndelungată fermentare?). Iar în aceste dimineți liniștite, lângă cafea (fie că e neagră, fie că e cu lapte), croissant-ul francez cu 24% unt din portofoliul nostru este perfect în atmosfera dimineților pascale.

Hristos a înviat!

Pretzelul care aduce bucurie

Fie că ții post în aceste ultime zile de dinaintea Paștelui sau nu, ai remarcat desigur că pe străzile orașelor noastre te întâlnești tot mai des cu covrigării. Probabil cel mai banal produs, covrigul are o popularitate imensă printre români. Are ceva auster (ca postul!), dar ascunde nebănuite delicii – cei mai mulți mâncători de covrigi mărturisesc că nu-i mai pot lăsa din mână până nu-i termină.

Plăcerea de a mânca covrigi nu trebuie disprețuită – trăim toți circumstanțe în care covrigul este aproape salvator. Știind istoria celui mai bun covrig cu putință, pretzelul, înțelegem mai bine bucuria copilărească de a mânca covrigi.

În zorii Evului Mediu, un călugăr s-a gândit să răsplătească pe copiii ascultători care învăţau rugăciunea cu un fel de covrig care avea în interior ceva ca două braţe încrucişate pe piept. Covrigi simpli, banali, pur şi simplu cocă lăsată la cuptor şi ceea ce îi făcea simpatici era anume acest fel prietenos de a le umple gaura. Călugărul i-a denumit „pretziola”, adică „dar mic”. Aşa a apărut pretzelul.

Veţi spune că nu e nimic mai banal decât un covrig din cocă. Ce să spui despre el? Şi aveţi dreptate. Doar că marile şi plăcutele surprize culinare pe care pretzelul le poate oferi oricui nu ţin neapărat de ceea ce este el, ci de ceea ce poate fi.

Că acompaniază perfect berea, se ştie deja. Dar că poate servi ca bază pentru unele dintre cele mai gustoase sandvişuri, se ştie mai puţin. Cum pretzelul este, în general, sărat, se foloseşte fie unt nesărat, fie crema unei brânze vesele, răcoritoare, deschise. Evident, sandvişul poate fi construit de fiecare cum crede – în acest fel de mâncare atât de „casual”, libertatea consumatorului este deplină şi experienţa gătitului poate fi nulă.

Dacă trebuie să luaţi un mic dejun în grabă, dar totuşi să vă săturaţi pentru că trebuie, cum se zice, „să vă ţină mult”, cea mai bună soluţie este un sandviş de pretzel. Este mai consistent decât aceeaşi cantitate de pâine şi permite pregătirea unui sandviș în care conţinutul creat de dumneavoastră rămâne vedeta.

                                                   (Sursa foto)

Pretzelul este pentru un sandviş ceea ce este rama pentru un tablou. Adevăraţii cunoscători de artă înţeleg bine ce vreau să spun… În ceea ce ne priveşte, de câte ori distribuim pretzel către clienţii noştri, gândul mă duce la bucuria unui copil ascultător care primea, din mâini bune ca pâinea caldă, un pretzel.

Sărbătoare de Paște cu bucurie!

P.S. Bine, sigur, aveți dreptate, ne gândim și la bucuria băutorilor de bere, că nimic nu merge mai bine cu berea decât un pretzel, dar tot bucuria copiilor are prioritate…

Foamea cea mică. Soluția!

Rafinamentul culinar francez se originează într-o subtilă înţelegere a foamei. „Foamea şi amorul sunt cele două axe ale lumii!” – scria Anatole France. Însă, dacă în ceea ce privește amorul nu încercăm să ne pronunțăm, știm cum este cu foamea. Foamea de după o zi întreagă de muncă nu este deloc aceeaşi cu foamea de la ora 5 şi nici foamea de dimineaţă nu este aceeaşi cu foamea de la prânz, iar necesităţile diferitelor feluri de foame se cer şi ele tratate în mod diferit.

V-aţi întrebat de ce, de pildă, francezii nu prea sunt supraponderali şi americanii, să zicem, sunt? Noi credem că e vorba despre înţelegerea diferenţelor dintre tipurile de foame.

Pentru ceea ce numesc „mica foame”, francezii au inventat quiche-ul. Pornit din Lorena, quiche-ul s-a dovedit a fi un concept atât de generos încât a putut primi fel de fel umpluturi, după specificul regiunii care l-a adoptat. Astfel, „mica foame”, perfidă şi enervantă dacă nu i se dă atenţia necesară, se astâmpără cu quiche, care ține mereu cont de gustul local.

Patiline vă oferă trei tipuri de quiche, pentru toate gusturile. Avem, bineînțeles, quiche-ul clasic, cel de Lorraine – pentru cei țin la ”originea controlată” a bucatelor și băuturilor; avem quiche cu trei tipuri de brînză (ementaler, brânză albă, brânză bleu) – pentru cei care poftesc la brânzeturi savant alăturate; avem quiche cu brânză și legume – pentru cei care aleg mereu gustări blânde și sănătoase.

Despre aceste trei quiche-uri, avem două veşti. Ambele bune. Prima veste este că ceea ce au în comun este exact semnul calității lor: sunt foarte fragede în coaja lor de aluat, la rîndul ei fragedă. Secret: quiche-ul este o experiență a frăgezimii; două tipuri de frăgezime (conținut și coajă), vă vor încânta.

A doua veste, este că ceea ce le deosebeşte pe fiecare de celelalte este exact ceea ce vă va plăcea cel mai mult. Lorraine-ul linişteşte foamea cea mică de-a dreptul, fără ezitare şi fără fasoane. Este onestă, directă, eficientă. Cele trei tipuri de brânză au un rafinament uşor misterios, dar deloc înşelător, au o nobleţe de catifea grea servită cu vârful linguriţei. Iar brânza cu legume este prietenoasă, lină, deschisă ca o zi de primăvară.

Foamea cea mică este, astfel, încercuită.

PS Dar foamea cea mică nu te cuprinde doar pe tine. Îi poate cuprinde şi pe oaspeţii tăi la o recepţie sau pe colegii tăi de serviciu, dacă aveţi de lucru la birou peste ora 5 pm, sau pe cei din familia ta când ajungi acasă pe la ora 7 seara şi ei se uită la tine cu drag. Ei bine, dragul acela din ochii lor e semnul foamei celei mici.

Pâinea celui mai bun sandwich pe care ești în stare să-l faci

Când te gândești că sendvișurile au fost inventate ca să mănânce repede omul ceva și au ajuns să fie unul dintre cele mai sofisticate feluri de mâncare, cele mai elaborate fiind departe de a putea fi mâncate rapid, într-o pauză de 10 minute, poți să-i crezi pe cei care susțin că tendința generală în cooking este de ”slow down the fast food”.

Există, deja, sendvișuri făcute la marea artă! Dacă te gândești la așa ceva, trebuie să alegi cu mare atenție ingredientele și, mai ales, pâinea.

Ai nevoie de o pâine cu textură echilibrată, care să țină împreună straturile sendvișului, cu un gust retras și sobru, care pune în valoare umplutura și cu o coajă prietenoasă, care să facă din mușcătură o experiență a bucuriei.

Am creat special pentru sendvișul cel mai reușit de care ești în stare pâinea Avena – produs obținut din maia, cu fermentare îndelungată, cu mix de semințe de in, ovăz, susan și floarea-soarelui.

Ca vântul și ca gândul….

Puține produse culinare au un nume mai înșelător decât ”vol au vent”. Numele sugerează ceva rarefiat, aproape inefabil, de parcă am fi în domeniul senzațiilor certe, dar greu de prins în cuvinte.

În realitate, ”vol au vent” este o patiserie care așteaptă să fie umplută cu inspirația și creativitatea bucătarului.

”Vol au vent” se servește, în Franța, fie ca aperitiv, fie ca snack, dat fiind că cel mai frecvent se umple fie cu carne de pui, fie cu pește. În Belgia, însă, ”vol au vent” este fel principal, umplându-se cu ceva mult mai elaborat – adesea cu un amestec de carne de pui, ori carne tocată, și ciuperci. În Spania, ”vol au vent” se servește fie ca aperitiv, fie ca ”one bite”, la recepții.

Peste tot, însă, ”vol au vent” se poate servi și ca garnitură pentru o friptură, caz în care este umplut cu orez sau cu ciuperci, ori, dacă bucătarul  are suficientă îndemânare, cu o carne perfect complementară cu carnea principală. În multe cazuri, ”vol au vent” se asociază cu sosuri măiastre, de smântână, de beșamel sau de nantua. Nu în ultimul rând, se poate pregăti și un ”vol au vent” dulce, fiind umplut cu gemuri, de pildă.

Poate că numele acestei patiserii vrea tocmai să evoce admirabila ei versatilitate. În orice caz, ca aproape nici o altă patiserie, ”vol au vent” este cadrul în care bucătarul își poate exersa imaginația și îndrăzneala.

Ca să își îndeplinească acel rol, patiseria ”vol au vent” trebuie să aibă anumite calități, rezultat al unui atent echilibru urmărit în preparare. Nu este ușor să prepari o patiserie care poate încadra, practic, orice. Un ”vol au vent” bun este acela care pune în valoare însăși creativitatea bucătarului. Pe acest ”vol au vent” l-am selectat din multele aflate pe piață și vi-l propunem. Gândul bucătarului devine liber ca vântul; îndemânarea și experiența sa sunt singurele limite!

Desigur, alături de nelipsitul fundal muzical pe care l-am atribui acestui minunat produs…

Mizați pe negru!

În modă, negrul este ”culoarea” eleganței. De la Coco Chanel la Yves Saint Laurent, mulți dintre cei mai mari creatori de modă au vorbit la superlativ despre prezența negrului în ținutele masculine sau feminine.

Noblețea unui dejun sau clasa unei cine sunt indiscutabil sporite de prezența unei pâini negre, precum cea obținută de noi din maia, după o fermentare îndelungată. La fel, efectul ungerii cu unt a unei felii din această pâine la micul dejun este splendid.

Și dacă aspectul ei atât de special este imediat confirmat de gustul echilibrat și consistent, de textura ei fermă, de coaja delicată, atunci avem o pâine de neratat. Mizați pe pâinea noastră Black și veți câștiga!

Bagel-ul de aur

Într-un interviu acordat presei americane acum mai mulți ani, inegalabila Nadia Comăneci i-a spus reporterului: ”Romanians have a saying, ‘Not every dog has a bagel on its tail.’ It means that not all streets are paved with gold.”

Sigur că traducerea covrigului prin bagel este un pic forțată cultural, dar necesară ca să priceapă americanul ce vrea să zică românul. Însă, ar fi mult mai interesant dacă am trece peste aspectul lingvistic și ne-am concentra un pic pe conținut. Bagel-ul exprimă, în acest caz, ceva bun, de dorit, ba chiar de căutat. Și odată cu asta, ieșim din orice metaforă, plonjând direct în realitate: bagelul chiar este bun, de dorit și de căutat.

Traseul cultural al acestui produs de panificație este extrem de interesant: a apărut în comunitatea evreilor așkenazi din Polonia încă înainte de secolul XVII, a ajuns în America odată cu emigrația creatorilor săi, a cucerit Lumea Nouă încă de la începutul secolului XX și acum se întoarce, victorios, în Europa, unde seduce tot mai mulți consumatori.

Deși pare simplu, bagelul este un produs complex, care necesită succesive procese de fierbere și coacere a unui aluat atent plămădit din felurite ingrediente ce trebuie să stea riguros în proporții. Nu-i ușor să faci un bagel bun, iar ceea ce vă oferim noi este o selecție care a urmărit să găsească specificul gustului românesc în chiar calitatea bagelului. Baza unui mic dejun consistent, dar și a unor sandvișuri mai gustoase decît cele făcute cu orice gen de pâine, bagelul nostru este tot mai apreciat și tot mai căutat.

Noi vă oferim bagelul cu susan, anume ca să înțelegeți ce vrea să zică Nadia Comăneci când echivalează pavajul de aur al unei străzi cu deliciosul bagel…

Piureul de kiwi – extrem de util în aceste zile

Prăjiturile cu kiwi sunt excelente deserturi după mesele copioase ale acestei perioade. Venim în ajutorul cofetarilor cu un excelent piure de kiwi, dintr-o gamă de piureuri de fructe de cea mai bună calitate pe piața europeană.

Producătorul francez ale cărui piureuri de fructe vi le propunem a dezvoltat în timp și cu minuție producția de piureuri într-o adevărată artă. Fructele sunt recoltate manual, la vremea maturității propice culesului de pe plantațiile proprii din Franța sau Maroc. Apoi sunt selecționate atent, iar metoda de fabricare a piureului este anume gândită pentru a păstra prospețimea, savoarea și proprietățile nutritive ale fructului.

Rezultatul este un piure care conține 90% fruct (restul de 10% reprezentându-l zahărul cristalizat produs din sfeclă de zahăr cultivată și ea în plantații proprii) sau chiar 100% fruct. Pur și simplu nu există aromatizatori, coloranți, potențatori de gust sau conservanți. Piureul de kiwi reține tot sucul și o mare proporție din fibrele naturale ale fructului.

Aceste piureuri oferă imediat o mulțime de avantaje: sunt practice și mereu la îndemână, poartă prospețimea în ele, reduc timpul de preparare și susțin o calitate constantă pe tot parcursul anului, indiferent dacă suntem ori nu în sezonul specific fructului respectiv. Credem că cel mai important avantaj este că oferă posibilitatea unei prăjituri complet emancipată de ”chimicale”!

Bagheta care dirijează masa

În mâna unui dirijor bun, o baghetă conduce toate instrumentele unei orchestre. Făcută de un brutar iscusit, bagheta face ca toate preparatele de pe masă să ”cânte” armonios.

Bagheta este un tip de pâine cu mare succes peste tot în lume, dar nu există dubiu asupra naţionalităţii ei de origine: bagheta este o pâine franţuzească. Francezii ţin atât de mult la ea, încât guvernul de la Paris a dat un decret în 1993 prin care stablieşte că bagheta tradiţională franţuzească nu poate fi făcută decât din: făină de grâu, apă, drojdie, sare.

Sunt permise doar câteva adjuvante, în proporţii stricte, prin acelaşi decret, printre care, de exemplu, făina de soia sau malţul din grâu.

Orice alt ingredient adăugat sau orice nerespectare a dozajului decretat, face ca bagheta să nu fie “tradițional franceză”. În fine, aprobată de guvernul francez sau nu, la orice masă bagheta aduce eleganţă, distincţie şi bun gust, fără să fie deloc pretenţioasă sau “fiţoasă”.

La orice baghetă, decisiv este raportul dintre coajă şi miez. Coaja trebuie să fie mai tare şi mai crocantă, bine coaptă până la „auriu”, iar miezul trebuie să fie moale şi permeabil. Avem în oferta noastră câteva tipuri de baghete, toate foarte bune, anume alese ca să fie capabile să conducă orice masă spre artă. Vă dăm și-un pont: la mare căutare sunt baghetele Nizza, albă şi neagră.

Succesul acestor baghete nu ascunde nici un secret, e vorba pur și simplu de măiestria creatorilor lor care au reuşit un raport splendid între coajă, crocantă şi gustoasă, şi miezul aerat, prietenos, totul într-o notă generală specifică brutăriei artizanale.

Bagheta este, cu adevarat, o formă de respect.

Postul de dinaintea Crăciunului

Ca orice piață vie, sănătoasă, piața românescă de food este puternic determinată cultural. În această perioadă a anului, cererea de produse alimentare de post explodează pur și simplu. Postul este o tradiție tot mai respectată în România nu doar din convingere religioasă – în ultimi ani, tot mai mulți oameni spun că țin post pentru că, pur și simplu, le face bine.

Înaintea sărbătorilor de Crăciun, de sfârșit de an și de început de an nou, când meniurile se îngreunează și mesele se prelungesc, avem cu toții nevoie de o cură lejeră.

Patiline oferă multe produse de post, așa că vă vom prezenta acum doar două dintre cele mai bine vândute: ciabatta cu măsline verzi și plăcinta cu mere.

Ciabatta cu măsline verzi vine din Italia și este o excelentă gustare de ora 11 sau de ora 17. Aromele ei mediteraneene aduc un sentiment solar, de deschidere, în vreme ce textura aerată și coaja consistentă conferă o plăcere aparte masticației.

Plăcinta cu mere este o excelentă soluție ca gustare de post. După cum se știe, majoritatea patiseriei conține unt sau ou, așa că cel mai dificil moment al unei mese de post este găsirea desertului adecvat. Plăcinta noastră cu mere este opțiunea cea mai potrivită, dat fiind faptul că se bazează pe un fruct cu excelente proprietăți nutritive (mărul), dar și pentru că este lejeră, cu gust tradițional românesc.

Postul pare multora o înfrânare, un fel de scarificiu, însă cărțile ne spun că este, de fapt, o bucurie.

Produsele noastre de post sunt selectate anume pentru a contribui la această bucurie.

« Older Entries